Fiecare copil are o mama. Iar fiecare mama aduce un gust. Daca mama nu-i, lipsește aroma prăjiturii.
Asta am adus ieri în centrul de plasament din Trușești: poveste și prăjitură.
Așezat lângă cățel, băiețelul spune:,,Azi e sarbatoare, hai să-ți dau ceva bun."
Mă uit uimită la el și- l urmăresc să văd ce face. Se ridică, se duce la masa amenajata afara, ia un waffle, ii pune Nutella, banane și multă frișcă, se indreapta spre cățel și -i tine in mana, așa ca sa poată servi din mana lui. Cățelul linge cu pofta, cel mai mult îi place frișca, dar nu renunță nici la celelalte bunătăți. Tendința e să-l opresc, dar băiețelul îmi zice: ,,E prietenul meu", îmi înghit cuvintele și lacrimile și tot. Îmi rămâne doar noianul de îmbrățișări, zâmbete și aprecieri a unor copii ce nu au avut darul vieții: prezenta mamei care gătește pentru ei, cu ei, parfumul prăjiturii mamei… dar care au nevoie de ceva: de iubire, multa iubire….
Langa cuptorul de aragaz s-au depanat povesti, am ras, am plâns și am legat prietenii. In mijlocul parfumului de prăjituri, copiii s-au simțit valoroși și au descoperit ce lucruri minunate pot crea mânuțele lor fragile.
