Zâmbetul copilului orfan

Ce poți face într-o zi de vineri?… ?Noi am ales să o petrecem în mijlocul copiilor orfani din Broșteni și vă spun sincer că a fost o zi magnifică! ?Echipați cu măști și portabagaje pline, am pornit pe cărări șerpuite pănă am dat de primul zâmbet de copil. ? Recunosc că nu mă așteptam să plec de acolo cu atâta energie. În ultimele zile am hoinărit prin magazine căutând încălțăminte de calitate (am vrut să le dăm ceva frumos, calitativ și care să fie pe gustul lor) și au fost doar…60 de perechi, plus dulciuri, jocuri, literatură pentru copii și altele. Vă puteți imagina copii tropăind de bucurie? Ei, bine, așa făceau acești copii: săreau în sus de bucurie că aveau papuci noi cum nu au mai avut niciodată (după spusele lor). Printre zidurile cenușii ale casei de copii, printre poveștile lor triste, probleme personale la care se mai adaugă și cele provocate de contextul social, răzbate mereu triumfător… zâmbetul inocent de copil. Târziu, după ora 22, am intrat în casă obosiți, cu gândul la cei ce-au dăruit și având în inimă zâmbetul copilului orfan.

Loading